…
SOȚUL: E sfârşitul. Sfârşitul unei epoci. Bucureştiul n-o să mai arate la fel după noaptea asta. După 12 noaptea ieşirile nu vor mai fi ieşirile pe care le ştiam. Prietenia nu va mai fi la fel. Prietenia va fi un simplu „stat împreună la aceeaşi masă” – pe uscat, pe concret aşa. Îţi spun, nimic nu va mai fi la fel după 12 noaptea.
SOȚIA: Eee, hai că romanţezi prea mult chestia aşa. Vă trebuia şi vouă un pic de control.
FEMME FATALE: Cel mai bun control e libertatea.
BUMBAC: Cât de true!
SOȚIA:… ce să-ţi spun.
BUMBAC: Nu, coae, scuze… Vali, e true!
SOȚIA: Nu zău?!
BUMBAC: Serios! Aşa ar trebui să fie şi cu Ganja. Legalize! Toţi experţii din afară zic că legalizarea e cel mai bun mod al controlului. Deci, legalize urgent, frate!
NICU: Scuze, dar nu e chiar aşa.
BUMBAC: Da? Dar cum e? Zi-ne tu!
NICU: Părerea mea e că asta se aplică într-o societate mult mai… nu atât cultă, dar civilizată sau cu un nivel al cetăţeanului mediu mult mai ridicat decât e la noi. Eu cred că dacă ar legaliza marijuana la noi, în două luni am vedea tot Magheru tranchilizat, transformat într-un adăpost de narcomani. România s-ar transforma într-un ghetou. Ce zici tu e într-adevăr foarte curajos. Dar cere o contribuţie din partea cetăţeanului. Cere autocontrol, măsură. Noi n-avem aşa ceva.
BUMBAC: Poate n-ai tu. Eu, unul, sunt călugăr shaolin.
Îi zâmbeşte Verei. Aceasta îl ignoră.
NICU: Mă rog, ziceam şi eu. Era doar o păr…
SOȚIA (peste el): Uite, uite ce înseamnă un bărbat rezonabil.
NICU: Încerc doar să văd ambele perspective ale problemei, să judec raţional.
FEMME FATALE:… mă rog, BĂIAT rezonabil.
SOȚUL: Ce vorbeşti, rezonabil cu ţigara în gură?
NICU: Are dreptate, greşesc aici.
SOȚIA: Da, dar după 12 o să se lase, deci o să fie cu nefumătorii.
SOȚUL: Nicușor e şi o să fie mereu cu fumătorii. Ca pe vremuri.
SOȚIA: Cred că o să ai o surpriză, nu Nicu?
SOȚUL: Ce știi tu? Eu şi Nicu fumam pe holurile facultăţii din anul întâi când tu nici nu erai în schemă. Deci, nu-mi spune tu cu cine e el.
NICU: Geo, eu nu cred că e vorba de tabere…
SOȚIA: Tu nu te băga.
SOȚIA: Nicu înţelege de vorbă bună, nu ca tine, de asta a ştiut că e pentru binele tău să-mi ia partea când se învârtea fufa aia de Teodora pe lângă tine. Dacă nu îţi băga Nicu minţile în cap, acum erai cu o fumătoare care a ajuns o aşchie de-o bate vântul şi o secretară la o firmă Gamming de mâna a doua. Deci nu-mi spune mie cu cine e şi cu cine nu e Nicu, că un lucru e cert, Nicu e mai loial şi mai serios decât mulţi bărbaţi.
SOȚUL: Măi, loialule, ia zi-ne tu, mă, cu cine eşti? Cu noi sau cu ei?
Nicu ezită stresat.
SOȚUL: Haide, zi…
Nicu o caută din privire pe soţie. Aceasta îi răspunde cu o privire distantă. Nicu se uită înapoi spre soț.
SOȚUL: Deci?
NICU (timorat):… eu zic că fumatul nu e bun, dar că, după cum v-am zis deja, trebuie să respectăm şi drepturile fumătorilor, şi pe ale nefumătorilor, neîngrădind niciuna dintre categorii şi lăsând tuturor dreptul să decidă pentru el însuşi.
SOȚIA: Nicu, dragă, ştii că va trebui să alegi… ori eşti cu noi, ori eşti cu fumătorii.
NICU: Asta ziceam, Vali, nu e o chestie de tabere…
SOȚIA:… hai, lasă…
SOȚUL: Auzi? Ia nu-l mai presa! Lasă, că mai are până la 12 noaptea, după, lucrurile se vor decide de la sine. Ori, ori.
BUMBAC: Cât de true grăieşti.
Se lasă liniştea. Soţia se uită încordată în ceașca de cappuccino. Soţul ia o gură de bere apoi îndreaptă privirea spre soție.
SOȚUL: Hai wifey, mai dă-mi şi mie una.
SOȚIA: Hai că eşti de-a dreptul culmea.
SOȚUL: Iar începem?
SOȚIA: „Iar începem”? „Iar începem”? Tu vorbeşti?
NICU: Hei, nu vă certaţi…
SOȚIA: Tu nu te băga…
VERA: Vali… are dreptate, nu vă certaţi, mai bine povestiţi-ne despre voi, că de-asta ne-am strâns în seara asta aici.
BUMBAC: Nu vreţi să vă povestesc eu despre ce cânt la chitară?
VERA: Nu, Vali, hai, te rog, nu ne povestiţi voi?
SOȚIA: Auzi, Geo, vor să le povestim despre noi. Asta vreţi, nu? Hai că vă povestesc eu. Ce zici Geo, iubitule, le povestesc un pic? Să vadă şi ei cum eşti tu?
SOȚUL: Vali, nu cred că e cazul să…
SOȚIA: Nu? De ce nu? Să ştie şi ei cum eşti… De exemplu… Eram la IKEA. Să ne cumpărăm lucruri pentru căminul nostru. Pentru că asta vrem amândoi, nu, Geo? Să construim împreună un cămin. În fine. Şi ştiţi cum e la IKEA. Intri prin faţă şi urmezi un traseu.
SOȚUL: Vali, nu cred că e cazul să…
SOȚIA: De ce? Lasă să audă şi ei… Deci am intrat noi, am început să mergem, ne-am luat chiar şi câteva obiectele mai mici de pe acolo, o vază, un prosop, două becuri…
SOȚUL:… trei.
SOȚIA:… trei becuri… şi abia dacă mai aveam 5 minute până la ieşire, că Geo zice: (îl imită) „Wifey, vreau şi eu să fumez o ţigară!”
„Acum?” îi zic.
„Da”, îmi zice.
„Nu mai poţi să te abţii?”, îi zic.
„Nu mai pot”, îmi zice. Lăsăm şi prosoape, şi becuri, şi vază, şi tot, ieşim să fumeze Geo al meu o ţigară, timp în care eu m-am uitat la el şi i-am numărat fumurile bătând din picior. 7 minute mai târziu intrăm din nou în IKEA. Numai că acum trebuie să luăm tot traseul de la capăt, să parcurgem aceiaşi paşi, să luăm din nou o vază, alta bineînţeles, că pe aia o luase deja altcineva, să luăm din nou un prosop şi trei…
SOȚUL:… două… a doua oară am luat doar două.
SOȚIA:… două becuri. Ziceţi și voi. Ziceţi voi!
SOȚUL: Vali, ţi-am zis că nu e cazul să…
SOȚIA: Nu, serios, să zică ei. Ziceţi voi cum e să nu fii în stare să-ţi stăpâneşti viciile, ci în schimb să te stăpânească ele pe tine ca pe un sclav amărât…
SOȚUL: Ai grijă ce zici, da?
SOȚIA: Să mor de nu e Nicu de zece ori mai bărb…
SOȚUL: CE?!
SOȚIA:… în fine, lasă.
VERA: Hei, oameni, pace! Gata! Haideţi să nu ne înfierbântăm.
SOȚUL: Ai grijă ce zici, da?
VERA: Hai, Geo, lasă, a zis şi ea aşa, nu Vali?
Soţia, cu capul în pământ, mişcă aprobator, imperceptibil de fin.
VERA: Vezi, Geo, hai, gata… hai să ne simţim şi noi bine. E ultima noapte de fumat, nu?
FEMME FATALE:… şi întâia noapte de dragoste…
SOȚIA:… nu era aşa!
Se lăsă liniştea.
SOȚUL:… mda. Băi, voi vă daţi seama? La 12 se dă stingerea. Aţi înţeles? La 12, gata, s-a terminat!
SOȚIA:… şi se mai activează şi sprinklerele pe deasupra.
NICU: Da, la mine unu chiar s-a terminat.
SOȚUL:… pe deasupra şi la propriu, şi la figurat.
Nimeni nu aude poanta.
VERA: Uau, deci chiar te laşi după 12, hă?
SOŢIA: Da, o să se lase.
VERA: Uau, asta da presiune. După 12, puf. Gata!
SOȚIA: Bravo lui că se lasă.
SOȚUL:… dacă se lasă.
BUMBAC: Cât de true grăieşti.
SOȚIA: Da’ de ce nu s-ar lăsa?
BUMBAC: „De ce nu s-ar lasa?”
SOȚIA: Da, Ionuţ, de ce nu s-ar lasa?
BUMBAC: Coae, tu eşti aşa sigură că l-ai citit?
SOȚIA: Vali. Pe cine să citesc?
BUMBAC: Pe cine? Pe Nicu?
SOȚIA: Nicu e cel mai bun prieten al meu…
Soţul face ochi mari.
SOȚIA: Pe lângă Geo, desigur… bineînţeles.
VERA: Hei, eu credeam că eu sunt cea mai bună prietenă a ta.
SOȚIA:… prietenĂ. Tu eşti cea mai bună prie-te-n-Ă.
Vera pare mulţumită pentru moment.
BUMBAC: Şi? Nu ţi-a zis, cel mai bun prieten al tău?
SOȚIA: Ce să-mi zică?
BUMBAC: Nu ţi-a zis despre problema lui?
SOȚIA: Ce problemă?
NICU: Eee, problemă…
BUMBAC: Se pare nu sunteţi chiar aşa buni prieteni, nu, Nicu?
Îi face cu ochiul insidios, ca şi cum ar urma să trădeze o intimitate împărtăşită numai lui.
NICU: Bumbac…
BUMBAC: Problema cu ţigările. Adevărata problemă cu ţigările. Nicu, sărăcuţul de el, is no match for my good friend mister Dependență. Gen: în colţul din stânga, cu 45 de kilograme şi tot atâtea înfrângeri la activ, mister Nicu „sfinţişorul” Mircescu, iar în colţul din dreapta, campionul neînvins cu 30 de victorii pe zi la activ mister Dependenţa lui Nicu. Dependenţa, draga de ea. Aici sunt je expertul. D-aia mi-a şi spus Nicu toate astea, probabil.
SOȚIA: Adică…
BUMBAC: Coae, zi-le tu. Zi-le tu ce mi-ai zis mie, că ăştia cred că eşti un sfânt.
SOȚIA: Ce să-mi spui, Nicu?
BUMBAC: Câte ţigări fumează Nicu pe zi?
SOȚIA: 3? 4?
NICU: 10.
BUMBAC: De fapt?
SOȚIA: De fapt?
BUMBAC: De fapt?
NICU: 30!
SOȚIA: Peste un pachet?
BUMBAC: De fapt?
NICU: 30-40.
SOȚIA: Cât?
BUMBAC: Hai să vă zic eu. Omul se lasă de fumat de 30-40 de ori pe zi. Nu, Nicu?
NICU: Da, Bumbac, dar de data asta…
BUMBAC: De 30-40 de ori… Şi tot de 30-40 de ori se reapucă, respectiv 30 de secunde după ce a decis că s-a lăsat pentru totdeauna. Omul e absolut dependent, ca noi toţi, diferenţa e că el nu-şi asumă. La fel ca şi părerile lui. „Era doar o părere”, „Ziceam şi eu”.
NICU: Bumbac, eu când ţi-am zis lucrurile astea, ţi le-am zis crezând că nu o să…
BUMBAC: Stai, coae, chillax. Să te mai cunoască şi ei, că toţi cred că eşti un sfinţişor cu o voinţă de fier.
NICU: Nu, nu, eu?
BUMBAC: Nu, dar o arzi aşa corect şi rezonabil şi ah! Foarte enervant.
SOȚUL: Aici are nişte dreptate. Bravo, Ioane!
BUMBAC:… Bumbac. În fine, cam așa deci cu omul nostru care are o voinţă de fier, a terminat facultatea şef de promoţie, deşi situaţie grea acasă, bla, bla, bla şi a rămas mare profesor, juma’ de normă, aşteptăm normă întreagă. Zi-le cum te laşi şi când începe vena să ceară nicotina, brusc creieraşul tău începe să te bombardeze cu „motive” (arată ghilimele), din care ar trebui tu să fumezi totuși o ţigărică. Hai, zi-le cum mi-ai zis mie că m-ai luat de terapeut: „Hai, o ţigărică acum că am terminat ora”, „hai, o ţigărică acum că-s supărat rău”, „hai una acum, că-s bucuros”, „hai una repede acum că intru la metrou şi 15 minute n-o să mai pot să fumez”. Şi uite-aşa mai pierde Niculică o luptă cu dependenţa lui. Mister megavoință.
Cum ziceți voi? „E timid, dar are o voinţă de fier.” „Nu e forţos în brand, dar e de zece ori mai perseverent decât ceilalţi bărbaţi, deci de zece ori mai bărbat”, nu aşa ziceţi voi? Vali? Vera?
SOȚIA: Oricum, decât tine e de 100 de ori mai bărbat şi degetul meu mic.
FEMME FATALE: Normal, la cât îl foloseşti…
BUMBAC: Da, o fi, dar nu e el.
Se lasă un moment de linişte. Soţia priveşte în cappuccino.
SOȚIA (ridică privirea):… o să se lase. Eu zic că o să se lase.
VERA: No, şi eu zic că o să se lase.
SOȚIA: După 12 noaptea o să se lase şi o să vă demonstreze că sunteţi toţi nişte maimuţoi.
SOȚUL: Ce?!
BUMBAC: O să se lase my ass!
SOȚIA: O să se lase.
NICU: Hei, presiunea e cam mare…
SOȚIA: Tu nu te băga. O să se lase!
BUMBAC: Pariu?
SOȚIA: Pariu!
SOȚUL: Mă bag şi eu.
NICU: Hei, mai multă presiune?
SOȚUL: Tu nu te băga.
SOȚIA: Da, tu nu te băga. Veruşca, te bagi şi tu de partea noastră?
VERA: Da, de ce nu?
SOȚUL: Gin, te bagi de partea noastră?
FEMME FATALE: Bien sûr.
SOȚIA: Ha! Eu zic că se lasă.
VERA: No, şi eu!
BUMBAC: Eu că nu!
SOȚUL: Şi eu la fel.
FEMME FATALE: Idem.
NICU: Hei, lume, acum chiar puneţi prea multă presiun…
TOŢI: TU NU TE BĂGA!
NICU: Ziceam şi eu aşa, era doar o părere.
SOȚUL: Gata, mă! Pe cât!
SOȚIA: Aveţi sânge în voi? Hai să punem pe o miză mare.
SOȚUL: Hai, bring it on, wifey!
SOȚIA: Pe un lăsat de fumat.
SOȚUL: O, o, o, stai aşa.
BUMBAC: Gata, coae!
SOȚIA: E valabil şi pentru iarbă.
SOȚUL: Stai, frână, stai aşa…
BUMBAC: Da, coae, stai aşa.
SOȚIA: Nu am coae, ţi-am mai zis, şi cred că nici voi nu aveţi dacă nu bateţi pariul ăsta.
SOȚUL (enervat): CE?! Gata mă, eu mă bag (se gândește un pic). Dar pentru orice eventualitate începem de mâine, că în seara asta e în reluare meciul lu’ Steaua şi vreau să fumez şi eu la el.
BUMBAC: Stai, coae, liniştit, că nimeni nu e mai expert decât je în materie de dependenţă. Omul n-o să se lase.
SOȚIA: Deci vă băgaţi.
BUMBAC: Da, mă bag şi eu, dar tot de mâine.
Soţia se gândeşte.
SOȚUL: Mie ce-mi iese? (se gândește) Ştiu: îmi dai voie să fumez în dormitor.
BUMBAC: Da, şi mie îmi dai voie să fumez la voi în dormitor.
FEMME FATALE: Eu oricum o să fumez la voi în dormitor şi fără pariu…
SOȚIA: Îh, ce libidinoşi.
VERA: No, eu zic că e bine aşa.
BUMBAC: Şi la ea în dormitor.
VERA: Îh.
Soţia se gândeşte.
BUMBAC: Aşa e corect, coae.
SOȚIA: Bine. Accept.
VERA: Acceptăm.
SOȚIA: Acceptăm. Dacă într-o lună de astăzi Nicu n-a fumat nicio ţigară, aştept să vă lăsaţi. Avem încredere în el c-o să ne spună adevărul, nu e aşa, Nicu?
NICU: Păi, eu…
BUMBAC: Dacă fumează, fumăm şi noi în dormitorul vostru.
NICU: Hei, deja e prea mare toată pres…
VERA: No, tu nu te băga.
Linişte.
SOȚUL: Băi, voi vă daţi seama? La 12 se dă stingerea. Apropo, cât mai e?
Nicu se uită la ceas. Ridică privirea către ei cu o expresie transfigurată.
NICU: E 12 fără 3!
În momentul ăla se anunţă în bar:
BARMANUL: Doamnelor şi domnilor, atenţie! Ultima ţigară! Asta e ultima ţigară!
NICU: Vai!
BUMBAC: Creşte presiunea, nu?
SOȚUL: Mamă, ultima ţigară! Asta e! Hai, Vali, dă-mi una, repede!
SOȚIA (în timp ce scoate din pachet): Nicu, am încredere în tine, da? O să te laşi.
NICU (dârdâindu-i ţigara între buze cu bricheta la gură): Hai, hai, hai…
BARMANUL: Doamnelor şi domnilor, aprindeţi-vă ţigările. Atenţie! Este ultima oară când veţi fuma într-un bar din România!
NICU: Vai, vai, e ultima…
SOȚUL: Hai, e ultima! Haideţi! Aprindeţi-vă ţigările.
Se aud VOCI ÎN BAR: Ţigara…
Aprinde-o…
Şi tu… hai…
Ţigările în gură…
Hai…
… toată lumea, ţigările în gură.
SOȚUL: Hai, Nicu! Haideţi, oameni! Aprindeţi-vă ţigările!
SOȚIA: Cât fum…
SOȚUL: Hai şi tu, Bumbac! Hai, fumează şi tu, că e ultima. Domnilor, fumaţi, că nu mai aveţi ocazia!
SOȚIA: Mult fum…
SOȚUL (către soţie): Soţia mea, fumează şi tu una, că e ultima! (către public) Haideţi: domnilor şi doamnelor, fumaţi, fumaţi, e ultima. (către un spectator) Da, da, tu, de acolo, aprinde-ţi o ţigară. N-auzi? E ultima!
Vocile din bar se întețesc.
VOCILE: Haideţi…
Nu mai aşteptaţi…
E ultima ocazie…
Fumaţi…
Zgomotul se amplifică. Se aud brichete aprinzându-se şi plămâni care absorb aer şi apoi îl exhalează violent. Se face un fum de nedescris.
SOȚIA: Doamne! Doamne, ce fum s-a făcut. Aproape că nu vă mai văd. Vera, mai eşti?
VERA: Ne-aţi gazat, disperaţilor!
SOȚIA: Mă… mă sufoc!
VERA: Şi eu!
VOCILE: Lasă…
Suportă…
E ultima…
Fumaţi băieţi…
SOȚIA: Ah, ce bine îmi pare că vă interzice fumatul! Aşa vă trebuie, că destul am suferit şi noi.
VERA: Disperaţilor!
SOȚUL şi BUMBAC: Huă! Naziştilor.
SOȚIA: Ce?
SOȚUL: Naziştii… Naziştii fumatului!
SOȚIA: Aşa vă trebuie, fumătorilor, să vă pună botniţă!
SOȚUL: Ce-ai zis?
VOCILE: Huă, fumătorilor!
ALTE VOCI: Huă, nefumătorilor!
VOCI NEFUMĂTORI: Disperaţilor, aşa vă trebuie.
VOCI FUMĂTORI: Naziştilor!
SOȚIA: Să vă pună botniţă!
Se aude O VOCE pierdută în fum: Fuma-mi-ai ţigara, doamnă!
SOȚIA: Ah! Gata, de ajuns! Vera, dă-mi rujul tău.
VERA: No, n-am aşa ceva. Cosmeticele dăunează naturii noastre interioare.
BARMANUL: Atenţie! Se dă stingerea. Ultimele fumuri. Pregătiţi-vă să terminaţi ultima ţigară!
SOȚUL: Fumaţi, fumaţi, băieţi!
NICU: Nu… e ultima, mai am 6, nu 5, nu 4 fumuri din ea. Ce presiune…
VERA: Ce bine! Doamne, ce bine!
SOȚIA: Vero! Ajută-mă! N-ai şi tu un ruj?
VERA: Nu, ţi-am zis doar.
Soţia dă fumul la o parte cu o mână. O vede de cealaltă parte a mesei pe Femme Fatale Închipuită.
SOȚIA (către ea): Auzi, făi? Dă-mi şi mie rujul tău!
FEMME FATALE: Ia-l, făi!
Femme Fatale îi întinde cu o mână rujul -̶ o cretă roşie ‒, iar cu cealaltă trage disperată din țigaret. Soţia se apleacă şi trage o linie prelungă pe podeaua scenei. Fix la jumătate.
VOCI NEFUMĂTORI: Ne asfixiaţi, sta-v-ar în gât.
VOCI FUMĂTORI: Gura, nefumătorilor! Fumaţi, băieţi! Fumaţi acum, că e ultima.
SOȚIA: Gata, m-am săturat de voi. E timpul să ne separăm. Odată pentru totdeauna. Cine e împotriva fumatului să vină aici cu noi! Cine e pentru, să se ducă acolo la ei! Ori, Ori!
Vocile se înteţesc.
VOCI FUMĂTORI: Foarte bine!
VOCI NEFUMĂTORI: Foarte bine!
VOCI FUMATORI: Să ne separăm!
VOCI NEFUMATORI: Să ne separăm!
VOCI (amalgamate): Aşa vă trebuie! V-au trebuit ţigări, fir-aţi..
… Fi-v-ar plămânii de fum!
… Huă!
SOȚIA: Gata, să ne săparăm!
VOCI: Dincolo de linie cu voi!
Ba cu voi!
Ba cu voi!
NICU: Vai, vai, vai Doamne, e ultimul… ultimul fum!!!
VOCI: Dincolo!
Să nu vă prindem la noi…
Nici pe voi…
SOȚIA: Dincolo cu voi!
Barmanul apare lângă soţie.
BARMANUL: Auzi, eşti NE?
SOȚIA: Ce-ai zis? Măgarule!
BARMANUL: Nefumătoare…
SOȚIA: Aaa, atunci, cea mai NE.
BARMANUL: Se vede!
SOȚIA: Aaaaaa! Dincolo de linie cu voi toți!
12 clopote bat sinistru, greoi, din altă piesă. Dialogul şi gălăgia se opresc brusc. Convenţia piesei se dizolvă. Personajele îngheaţă în picioare. Începe Requiem de Amadeus Mozart. Fumătorii pornesc hipnotizaţi şi se grupează în dreapta liniei de demarcaţie. Scot de sub masă un sicriu lung şi sinistru din lemn masiv. Înăuntru zace o ţigară mică albă, pierdută în căptuşeala de mătase vişinie. Ridică sicriul pe umăr şi încep să-l plimbe cu paşi apăsaţi de-a lungul liniei de cretă spre adâncul scenei. Nefumătorii se aliniază şi ei cu gesturi încetinite pe cealaltă parte a liniei. Ridică mâinile mecanic cu degetul arătător aţintit ostentativ spre fumători. Îi arată. Pierdute undeva în fum, câteva voci plâng înăbuşit. Păşind rar şi mecanic, personajele plimbă sicriul. Requiem ajunge undeva aproape de apogeu. Cu mâinile întinse ca nişte puşti, nefumătorii au degetele aţintite spre fumători. Aceştia ajung cu sicriul înapoi în dreptul mesei. Muzica începe să scadă discret în volum. Fumătorii saltă sicriul de câteva ori, apoi îl adâncesc înapoi sub masă. Cei şase se aşază din nou pe scaunele lor. Muzica încetează. Linişte deplină. Personajele aşteaptă încremenite. Din spatele scenei, chelnerul tuşeşte de trei ori. Nicu roteşte capul fantomatic şi se uită spre ieşire.
NICU (transfigurat): Doamne! Câtă lume e afară! E din nou revoluţie?
BARMANUL (ca un narator): Au ieşit oamenii din centrul vechi la fumat.
BARMANUL: Geo…
SOŢUL (şi el transfigurat – în aceeaşi stare): Când eram mic, m-am ascuns cu ţigările lui tata în veceu. Una, două, trei, am fumat trei. Le-am stins în veceu şi am tras apa. Dar chiştoacele nu se duc. Abia atunci am aflat asta. Când a intrat, tata le-a văzut plutind şi să vezi atunci ce mamă de bătaie mi-a tras. Mamă! Mamăăăă! Bătaie ca pe vremuri, ca să-ţi intre minţile în cap, băiete, mi-a zis. Mamăăăăăăăă! Da, domnule, am înţeles, i-am zis, au, au, i-am zis, sper să am şi eu tot un băiat când voi fi tată.
BARMANUL: Vei avea gemeni.
FEMME FATALE: Nu mi-am cunoscut prea bine tatăl. Nu-mi amintesc decât cum mă striga de la fereastră uneori. A plecat când aveam şase ani. Aşa că m-am apucat să mănânc. Până la 14 ani nu m-am mai oprit. Mac şi KFC. La 18 ani eram deja obeză. 99,8 kile. Copiii îmi ziceau Piggy Pop. Pentru băieţi eram invizibilă. Ia şi fumează, că-ţi taie pofta de mâncare, mi-a zis mama, ia. Am luat. Am fumat. Până la 21 nu m-am oprit. La 60 de kile am avut primul contact vizual cu un băiat. La 50 am avut primul contact fizic cu un băiat. La 45 am avut primul contact cu doi. Am fumat imediat după. Două. Fumez şi acum. Pentru că ţigara te face o vampă desăvârşită.
BARMANUL: Hei, Vampi…
FEMME FATALE: Tati?
Bumbac suge din degetul mare. Apoi suflă nimic. Totuşi se îneacă de câteva ori.
BUMBAC: Am avut o viziune! Un guru al fumatului (mai tuşeşte de câteva ori înecat) va da check in în România peste exact două zile.
BARMANUL: Dar nu va veni.
BUMBAC: Peace bro!
Începe să sugă din deget ca un copil.
BARMANUL:… Vali.
SOȚIA: La ţară n-aveam de niciunele. Buni mi-a zis clar: fetiţo, tu trebuie să ajungi la oraş să te faci doamnă, să-ţi iei un bărbat serios, ca bunică-tu, să te faci doamnă. N-aveam de niciunele, totuşi bunicu’ avea ţigări, ţigările erau nelipsite, nu putea fără, săracul. Când a ajuns în spital, mi-a cerut o ţigară, nu era voie, i-am dat, a fost secretul nostru, în costumul de înmormântare i-au pus şi acolo o ţigară la piept. Nu putea fără, săracul.
BARMANUL: Vera…
VERA: La opt ore după ce te-ai lăsat de fumat excesul de monoxid de carbon iese din corpul tău…
TOŢI: Amin!
VERA: La cinci zile după, nicotina dispare total din organism…
TOŢI: Amin!
VERA: La o săptămână după, simţul olfactiv şi cel gustativ se îmbunătăţesc…
TOŢI: Amin!
VERA: La o lună după, aspectul tenului se îmbunătăţeşte…
TOŢI: Amin!
VERA: La trei luni după, plămânii funcţionează mult mai bine, respiri mult mai uşor…
TOŢI: Amin!
VERA: La aproximativ 12 luni după, riscul apariţiei unor afecţiuni de inimă scade…
TOŢI: Amin!
VERA: La exact un an după, nu ai mai aruncat bani pe un viciu care omoară lent. Mai exact, ipotetic, dacă fumai înainte un pachet de ţigări pe zi care costă, orientativ, 15 lei, atunci ai economisit 5.400 lei într-un an…
TOŢI: Amin!
VERA: La 5 ani după, riscul unul atac vascular scade simţitor…
TOŢI: Amin!
VERA: La zece ani după, riscul de apariţie a cancerului pulmonar, oral, esofagian şi de pancreas a scăzut aproape de zero…
TOŢI: Amin!
VERA: La 15 ani după, riscul apariţie unor boli coronariene atinge nivelul de risc al unui om care nu a pus gura pe ţigară în viaţa lui…
TOŢI: Amin!
VERA: La 20 de ani după, riscul de deces prematur din cauze asociate fumatului, printre care cancer de plămâni, este la fel de redus ca în cazul persoanelor care nu au fumat niciodată…
TOŢI: Amin!
VERA: 10 generaţii după moartea ta, karma e în sfârşit curată!
TOŢI: În numele statului, al fiscului şi al sfântului năduh, Amin!
[…]
Piesa de teatru „Ultima noapte de fumat, întâia noapte de război” este în curs de punere în scenă.